Spunea un coleg că cel mai greu lucru este să demonstrezi oamenilor că nu toți politicienii sunt la fel. Aș spune că nu este cea mai grea acuzație de demontat, ci cea mai frustrantă. Atunci când vrei și chiar faci ceva pentru comunitate timp de zeci de ani, aceste acuzații se digeră mai greu. Pe de altă parte, vrâncenii sunt îndreptățiți să creadă acest lucru. Timp de 30 de ani, în special în ultimii 20 de ani, nu au văzut nimic nou în atitudinea celor care conduc Vrancea sau în dezvoltarea județului.

Provin dintr-o familie tipic vrânceană, cu un tată îndrăgostit de vița de vie și cu planuri mari de dezvoltare în această direcție după 1989. Chiar dacă am muncit în copilărie alături de el și am învățat multe despre secretele viei, vocația mea m-a condus pe alt drum.  Direcția în care se îndrepta administrația locală din Jariștea m-a determinat să candidez, cu succes, la primărie, iar realizările mele pe plan local au condus la rezultate tot mai bune la fiecare tur de alegeri. Am încercat să fiu, în primul rând, partenerul cetățenilor, fiind deschis total dialogului. Acest lucru îl vreau și pentru Consiliul Județean care în acest moment pare o fortăreață. Cunosc primari care nu au pus piciorul în clădirea CJ de peste 10 ani. Primari care nu au fost întrebați niciodată ce probleme au, în ce direcție vor să dezvolte comune sau cu ce pot fi ajutați. Este un dialog al surzilor, fiecare instituție vorbind în partea ei. Mai mult, sunt primari care au ajuns la Ministerul Dezvoltării, pentru prima dată, în mandatul lui Ion Ștefan, deoarece totul era controlat de un singur om, prin care trebuia să treacă fiecare bănuț. Despre relația cu cetățenii cred că nu este nevoie să amintesc. La fiecare ședință a Consiliului Județean sala era umplută cu funcționari pentru ca niciun vrâncean nemulțumit să nu intre pentru a-și exprima opinia. Nici măcar consilierii județeni ai Partidului Național Liberal nu o puteau face, fiind mereu cenzurați, amenințați cu evacuarea, jigniți, iar capitolul „Diverse” a lipsit mereu de pe ordinea de zi. Într-un cuvânt, dictatură. Despre oamenii ce conduc această instituție a scris presa timp de zeci de ani și, din păcate, numai de rău. Spun din păcate pentru că nu au avut ocazia să scrie și ceva de bine, nu că nu ar avea dreptate. Proiecte tergiversate zeci de ani, proiecte ratate și bani europeni pierduți, proiecte supradimensionate, procese pierdute pe bandă rulantă, tone de documentații pentru investiții, însă nimic concret. Toate acestea în timp ce orașe, comunități, județe din Ardeal și nu numai, se dezvoltau văzând cu ochii, având o administrație liberală, cu o altă viziune.

Dacă este să vorbim despre viitor, chiar dacă fostul președinte al Consiliului Județean a demarat o aprigă campanie de promovare a unor așa zise realizări legate de infrastructură, chiar dacă Vrancea este printre județele cu cele mai proaste drumuri, aș vrea să depășim stadiul de „asfalt, apă, canal”, deoarece, pentru a promite în anul 2020 aceste lucruri unor oameni care fac parte din Uniunea Europeană de 13 ani, mi se pare o jignire. Îmi doresc, ca dincolo de schimbarea de atitudine, de mod de colaborare cu toate celelate instituții, să le spun oamenilor despre dezvoltarea județului, despre modul în care să putem ține vrâncenii acasă, să nu se mai împrăștie în cele patru zări ca până acum, apoi, dacă reușim, să vedem cum îi aducem pe cei plecați. Am spus de multe ori că Vrancea se află în al 12-lea ceas, într-un moment decisiv pentru viitorul ei, deoarece evoluția demografică ne relevă faptul că peste câțiva ani vom avea sate goale, fantomă, că vor fi locuite doar de bătrâni, că nu vom avea ce să oferim investitorilor la capitolul forță de muncă calificată, că nu vom avea copii suficienți pentru ca școlile să funcționeze în parametri normali, că vom depinde mai mult decât până acum de banii alocați de Guvern. De aceea, îmi doresc să le vorbesc oamenilor în această campanie despre modul în care vrem să susținem agricultura, fermierii, pentru că suntem un județ agrar și m-am luptat împreună cu Ion Ștefan pentru legea prin care se vor acorda subvenții producătorilor agricoli, despre introducerea sistemului de alimentare cu gaze naturale în sate, alt proiect inițiat de parlamentarii PNL, la care sunt semnatar, despre modul în care putem relansa turismul, total neglijat de 30 de ani de autoritățile locale, despre cum vom pune sistemul de sănătate pe picioare, cu investiții concrete, transparente și, nu în ultimul rând, pentru că este un domeniu de suflet, despre învățământ. România a primit aprope 80 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană. Este nevoie de oameni care să-și dorească să cheltuie, să investească acești bani, să-i transforme în obiective și locuri de muncă. Cei de până acum au demonstrat că nu știu, dar mai ales că nu vor. Ei au vrut un județ subdezvoltat, dependent, ușor de controlat. Eu îmi doresc Vrancea puternică, frumoasă, educată. Este timpul să ne alegem altă soartă. #Se poate!